Valentina Bolocan are 27 de ani și, după absolvirea studiilor în Științe și Tehnologii Agricole, a ales să lucreze la o fermă de pere din Italia. O alegere neobișnuită în comparație cu opțiunile tinerilor din ziua de azi. „Am avut întotdeauna pasiune pentru natură. Nu consider că lucrez în agricultură ca un sacrificiu, ci ca o șansă”, spune moldoveanca.
Originară din Moldova, Valentina locuiește acum în localitatea italiană Limidi di Soliera. După absolvirea studiilor în Științe și Tehnologii Agricole la Universitatea din Bologna, ea a început să lucreze într-o fermă. Alături de ea se află partenerul ei, Enrico, în vârstă de 35 de ani, cei doi câini ai lor, Leo și Niki, și cele două pisici, Romy și Lulu.
„Pasiunea pentru viața la țară a existat întotdeauna. M-am născut și am crescut în Moldova, într-un sat de la țară, și, de mică, am trăit mereu în contact strâns cu natura și animalele. Odată ajunsă în Italia, la 14 ani, m-am înscris la institutul tehnic agricol și, după absolvirea liceului, am ales să continui în acest domeniu de studiu, înscriindu-mă la Facultatea de Științe și Tehnologii Agricole din Bologna. În același timp, am început să lucrez în câmp. Primăvara și toamna studiam pentru a susține examenele, iar în timpul verii și al iernii lucram. M-am înscris și în Registrul Național al Experților Agricoli pentru a oferi consultanță în caz de pagube cauzate de fenomene atmosferice”, povestește Valentina, citată de publicația Tempo News.
Ea spune că majoritatea tinerilor de vârsta ei sunt surprinși de cariera pe care a ales-o.
„Este ceva neobișnuit pentru mulți tineri de vârsta mea, dar pentru mine este o alegere de viață ca oricare alta și, mai mult, este cea mai bună pe care am putut-o face. Nu îmi este greu să mă trezesc devreme dimineața și nu este un sacrificiu să-mi murdăresc mâinile cu pământ, dimpotrivă, este o bucurie. Nu mă pot imagina în altă situație decât în aceasta.
În plus, împărtășesc această alegere cu partenerul meu, iar el, la fel, este fericit așa, la fel ca și animalele noastre. Chiar și cei doi câini ai noștri, Leo și Niki, în felul lor, ne dau o mână de ajutor. De exemplu, când văd că mutăm lemnele și crengile tăiate, încep să adune și să strângă ramurile împreună cu noi. Nu au nevoie de jucării pentru animale: se distrează cu ceea ce le oferă natura”, explică tânăra.
Referindu-se la viitorul ei, Valentina spune că îș vede „exact așa cum este astăzi, iar dacă vom fi și mai mulți, cu atât mai bine”.
„Ne-am dori să începem să cultivăm și legume în afară de arborii fructiferi. Viitorul este plin de vise, dar prezentul este deja frumos așa cum este”, adaugă sursa citată anterior.